Permisul, documentul ce da batai de cap tinerilor si nu numai.
Abia ce am terminat cu examenele si parca ma simt datoare sa va povestesc cum am reusit sa iau permisul din prima.
De mica ma visam soferita, dar nu am avut curajul necesar pentru a ma inscrie la scoala. Dar, cum nevoia te obliga, mi-am luat inima in dinti si m-am apucat de invatat.
Da, acesta a fost primul pas. Am achizitionat cele mai uzuale carti si m-am apucat de citit. Am inceput cu „Noul cod rutier”, carte pe care am citit-o de doua ori relaxata, cu vreo luna inainte sa ma inscriu la scoala. Am aflat si retinut lucruri pe care nu le stiam, chiar daca in familie am o gramada de soferi.
Al doilea pas pe care l-am facut, a fost sa tin cat mai mult timp ascuns faptul ca vreau sa dau de permis. Cu cat stie mai multa lume cu atat asteptarile sunt mai mari iar tu mai stresat. Unde mai pui ca vin si descurajarile, ca nu ar fi usor deloc, ca vecinul a dat de vreo trei ori si inca nu a luat, etc.
M-am inscris la cea mai serioasa scoala de soferi din Falticeni, asa cum li se duce vorba si imediat am inceput orele. Am avut parte de un domn instructor foooarte rabdator, care, parca imi citea gandurile si imi clarifica orice nelamurire. La recomandarea dumnealui am condus in fiecare zi cate o ora.
In paralel cu orele de condus faceam si ore de legislatie. Acum realizez cat de usor mi-a fost sa invat atat teoria cat si practica. Desi, atunci mi se parea ca nu inteleg nimic si ca nu o sa reusesc niciodata sa iau permisul.
Al treilea pas, ar fi sa alegeti un instructor caruia sa indrazniti sa-i puneti intrebari. Sa nu va fie frica, conteaza extrem de mult acest aspect.
Un instructor calm, cu o atitudine corespunzatoare care se implica in ceea ce face. Care m-a certat atunci cand am gresit, dar m-a si laudat cand faceam manevrele corecte.
Cred ca nu a fost ora in care sa nu il intreb cate ceva. Pana la urma eram doar un elev care isi dorea sa stie sa conduca, iar asta nu se invata peste noapte.
Cel de al patrulea pas, pe care l-am facut, a fost ca la fiecare ora sa constientizez ce am gresit. Iar data viitoare sa fac manevrele respective cat mai bine.
De exemplu, parcarea cu spatele, nu reuseam nicidecum sa o fac fara ajutor. Asta pana mi-am zis „Gata, trebuie sa reusesc!”.
Si inca ceva, nu va ganditi ca poate nu o sa va solicite la examen sa faceti o astfel de parcare. Tot ce am invatat la scoala nu mi-a fost de folos doar la examen, ci si dupa ce am luat permisul.
Ce inveti la scoala, nu inveti nicaieri, iar ca sa conduci prudent trebuie sa cunosti toate regulile, lucru care iti da un plus de siguranta.
Daca era vreo manevra sau vreun loc care nu imi placea, instructorul ma plimba pe acolo pana conduceam corect. Chiar daca atunci mi se parea o provocare, acum imi pare bine ca a fost asa.
Orasul, examenul decisiv. Trebuie sa va spun ca a fost o saptamana extrem de stresanta in care m-am gandit la ce trebuie sa fiu atenta, unde gresesc, etc.
Dar, ajunsa in ziua examenului, mi-am zis ca trebuie sa reusesc. Pana la urma cel din dreapta mea, examinatorul, nu vrea decat sa fie plimbat in siguranta, dandu-mi cateva indicatii.
Asa va sfatuiesc si pe voi sa ganditi. Acesta fiind si ultimul pas. Ganditi-va ca este ultima data cand conduceti masina instructorului si trebuie sa o faceti cat mai corect. Trebuie sa va demonstrati voua ca cele 30 de ore nu au fost in zadar.
Recunosc, reusita mea se datoreaza complet domnului instructor. Un om in adevaratul sens al cuvantului, care m-a ambitionat sa tind spre succes. Dar in acelasi timp sa constientizez ca imprevizibilul se poate produce oricand.
Ei bine, daca esti din zona Falticeni si iti doresti sa te inscrii la scoala de soferi, eu il recomand cu cea mai mare incredere atat pe domnul instructor Gabi Buha cat si sediul unde acesta lucreaza.
Succes! 🙂
Și eu as fi vrut să dau de permis, dar mie frica și sunt o persoana emotiva.
Oh, ce bine vine articolul tau pentru una ca mine, care de cativa ani se tot incurajeaza pe sine sa inceapa scoala asta…dar nu imi iese si pace, asa emotii am, nu ma vad conducand deloc, desi, de cand cu bebe, chiar simt nevoia de mai multa autonomie.
Felicitari sincere! 😛
Pe mine de 6 ani ma roaga sotul. La anul o dau pe cea mica la gradi si o sa am nevoie. Multumesc, succes tie! 🙂
Felicitări domnului instructor pentru toți oamenii pe care i-a făcut șoferi !
Felicitări pentru permis 🙂
🙂
Foarte bun articolul, îmi era și mie util în urma cu 8 ani când am dat de permis și nu găseam pe nicăieri atât de multe informații…
Multumesc, draga mea. Acum esti o adevarata soferita! 🙂
Interesanta articolul tau. Eu am permis de 9 ani. Eu am facut foarte multe chestionare la vremea aceea 😄
Si eu am facut de imi provocau greata, la propriu! :))
As fi avut nevoie de niște sfaturi de genul in aceea perioada când munceam din greu sa-mi iau permisul ! Și ai dreptate Domnul Instructor e un înger .M-a învățat sa conduc foarte bine .Deși mulți râdeau ca nu o sa fiu in stare ,acum sunt lăudata de felul in care conduc !
Succes cu blogul pe mai departe 👏🏻👍🏻👏🏻
Multumesc, colega! 😉
Multumesc, colega! 😉 <3
Este de mare ajutor acest articol . Când o sa ma înscriu la școala de șoferi am sa parcurg cu atenției acești pași !
A trecut ceva timp de când am dat de permis, aproape 8 ani, dar sfaturile oferite de tine mi-ar fi fost utile atunci. Sper ca toți cei care au nevoie de aceste sfaturi să citească articolul tău.
Nua am carnet, dar stiu ca prietena mea a invatat totul de pe un site romanesc foarte bine pus la punct. Nu stiu sigur, dar parca se numea scoala rutiera.
Mai este si drpciv, dar fara carti nu reuseam sa retin nimic 😉
Foarte utile sfaturile tale, am permis de 12 ani… si din experienta iti spun ca multi nu stiu regulile de baza…
Am observat pana si eu 😉
Foarte interesant articolul! Si eu urmeaza sa sustin proba practica in decembrie.
Abia astept sa am vad cu carnet. <3 :))
Eh, succes! Intri soferita in noul an 😉
Multumim pentru articol! Voi pune în aplicare ceea ce ai menționat tu mai sus
Succes! 🙂
pare usor insa eu am o mare fobie de masini 😀 si nici nu pot merge cu oricine in masina, asa ca nu stiu daca o sa ajunga vreodata sa dau de permis, multumim pentru ponturi
Felicitari! Acum vei avea o viata mai usoara, nu-i asa? Iti duci copiii la gradinita, la scoala..
De fapt acesta a fost motivul pentru care m-am înscris; )
Este foarte important sa ai parte de un instructor bun ca altfel, oricat de dornic ai fi sa inveti, daca ai un nene care iti raspunde in scarba, nu faci nimic. De un om bun a avut parte si sotul meu si a luat examenul din prima.
Exact! Super, felicitări! 🙂