Permisul, documentul ce da batai de cap tinerilor si nu numai.

Abia ce am terminat cu examenele si parca ma simt datoare sa va povestesc cum am reusit sa iau permisul din prima.

De mica ma visam soferita, dar nu am avut curajul necesar pentru a ma inscrie la scoala. Dar, cum nevoia te obliga, mi-am luat inima in dinti si m-am apucat de invatat.

Da, acesta a fost primul pas. Am achizitionat cele mai uzuale carti si m-am apucat de citit. Am inceput cu „Noul cod rutier”, carte pe care am citit-o de doua ori relaxata, cu vreo luna inainte sa ma inscriu la scoala. Am aflat si retinut lucruri pe care nu le stiam, chiar daca in familie am o gramada de soferi.

Al doilea pas pe care l-am facut, a fost sa tin cat mai mult timp ascuns faptul ca vreau sa dau de permis. Cu cat stie mai multa lume cu atat asteptarile sunt mai mari iar tu mai stresat. Unde mai pui ca vin si descurajarile, ca nu ar fi usor deloc, ca vecinul a dat de vreo trei ori si inca nu a luat, etc.

M-am inscris la cea mai serioasa scoala de soferi din Falticeni, asa cum li se duce vorba si imediat am inceput orele. Am avut parte de un domn instructor foooarte rabdator, care, parca imi citea gandurile si imi clarifica orice nelamurire. La recomandarea dumnealui am condus in fiecare zi cate o ora.

In paralel cu orele de condus faceam si ore de legislatie. Acum realizez cat de usor mi-a fost sa invat atat teoria cat si practica. Desi, atunci mi se parea ca nu inteleg nimic si ca nu o sa reusesc niciodata sa iau permisul.

Al treilea pas, ar fi sa alegeti un instructor caruia sa indrazniti sa-i puneti intrebari. Sa nu va fie frica, conteaza extrem de mult acest aspect.

Un instructor calm, cu o atitudine corespunzatoare care se implica in ceea ce face. Care m-a certat atunci cand am gresit, dar m-a si laudat cand faceam manevrele corecte.

Cred ca nu a fost ora in care sa nu il intreb cate ceva. Pana la urma eram doar un elev care isi dorea sa stie sa conduca, iar asta nu se invata peste noapte.

Cel de al patrulea pas, pe care l-am facut, a fost ca la fiecare ora sa constientizez  ce am gresit. Iar data viitoare sa fac manevrele respective cat mai bine.

De exemplu, parcarea cu spatele, nu reuseam nicidecum sa o fac fara ajutor. Asta pana mi-am zis „Gata, trebuie sa reusesc!”.

Si inca ceva, nu va ganditi ca poate nu o sa va solicite la examen sa faceti o astfel de parcare. Tot ce am invatat la scoala nu mi-a fost de folos doar la examen, ci si dupa ce am luat permisul.

Ce inveti la scoala, nu inveti nicaieri, iar ca sa conduci prudent trebuie sa cunosti toate regulile, lucru care iti da un plus de siguranta.

Daca era vreo manevra sau vreun loc care nu imi placea, instructorul ma plimba pe acolo pana conduceam corect. Chiar daca atunci mi se parea o provocare, acum imi pare bine ca a fost asa.

Orasul, examenul decisiv. Trebuie sa va spun ca a fost o saptamana extrem de stresanta in care m-am gandit la ce trebuie sa fiu atenta, unde gresesc, etc.

Dar, ajunsa in ziua examenului, mi-am zis ca trebuie sa reusesc. Pana la urma cel din dreapta mea, examinatorul, nu vrea decat sa fie plimbat in siguranta, dandu-mi cateva indicatii.

Asa va sfatuiesc si pe voi sa ganditi. Acesta fiind si ultimul pas. Ganditi-va ca este ultima data cand conduceti masina instructorului si trebuie sa o faceti cat mai corect. Trebuie sa va demonstrati voua ca cele 30 de ore nu au fost in zadar.

Recunosc, reusita mea se datoreaza complet domnului instructor. Un om in adevaratul sens al cuvantului, care m-a ambitionat sa tind spre succes. Dar in acelasi timp sa constientizez ca imprevizibilul se poate produce oricand.

Ei bine, daca esti din zona Falticeni si iti doresti sa te inscrii la scoala de soferi, eu il recomand cu cea mai mare incredere atat pe domnul instructor Gabi Buha cat si sediul unde acesta lucreaza.

Succes! 🙂

Share: