Am cumparat inca din timpul sarcinii o pernuta mica, pe care sa o pun sub burtica atunci cand dorm pe o parte.

M-a ajutat, pentru ca nu stiu daca va mai amintiti dar, cand esti insarcinata si ai deja vreo 7,8 luni este cam greu cu dormitul si simti ca bebe sta cam impachetat si bineinteles incomod.

Asa se face ca in fiecare seara cand ma puneam la somn imi cautam pernuta moale sa imi pun burtica la culcare.

Iata ca au trecut cele 9 luni si am adus pe lume un ingeras. Am nascut prin cezariana o fetita de 3,230 grame, sanatoasa si bolfoasa.

Dupa ce am ajuns acasa, alaptam, asezand-o pe cea mica intr-o pozitie confortabila cu ajutorul pernutei.

Au fost vreo 3,4 luni de colici iar dupa ce durerile de burtica au incetat, au inceput cele de dinti.

La fel ca si in cazul colicilor am incercat tot felul de siropuri dar si alte metode pentru a calma copilul. Desi dinti dadeau semne ca ar iesi de pe la 4 luni, Zana Maseluta si-a facut prezenta abea pe la 8 luni si 3 saptamani. Tot atunci am observat ca fetita mea are un obiect preferat.

Oare care sa fie? Pernuta! 🙂

Sa va povestesc si cum am observat. Schimband lenjeria de pat mi-am dat seama ca pernuta nu avea fata de perna. Si pentru ca era patata de laptic am bagat-o la masina de spalat. Pitica mea era deja cu ochi la ce a bagat mami in masina.

Imediat ce incepe cuva sa se invarta, micuta mea se pune pe un planset de neoprit.

Pe moment nu mi-am dat seama. Ma gandeam ca a speriat-o zgomotul de la masina, dar ce sa vezi. Ei i se roteau ochisorii dupa pernuta ei, care i se parea ei ca era chinuita acolo printre jeturi de apa.

Dupa ce am linistit-o, am intrat repede pe Google sa caut, daca este posibil ca un copil sa se ataseze de un obiect.

Am citit cateva lucruri care m-au surprins. Cica, asta ar fi un obiect de tranzitie. Da asa se numeste pernuta, paturica sau plusul ales si iubit de cel mic.

Bebelusii aleg de obicei lucruri usoare si placute la atingere. Ei simt mirosul mamei impregnat in aceste obiecte si se simt in siguranta chiar si cand mama nu este acolo.

Am citit, ca de fapt noi parintii ar trebui sa alegem un obiect care sa fie usor de curatat si care nu este foarte mare ca volum. De preferat ar fi sa mai avem inca unul sau doua exemplare, pentru atunci cand unul dintre obiectele de tranzitie necesita spalare.

Pai, eu una, teoretic nu as fi facut asa ceva.

Dar se pare ca am facut-o fara sa vreau. Si iata ca fetita mea iubeste acesta pernuta inca decand era in burtica.

Si cand vine vorba de practica, imi amintesc ce mult ne-a linistit pernuta cand eram bolnavioare sau pur si simplu moftoroase.

Asa ca am mai cumparat o pernuta identica, de care nu se atinge, dar e bine sa fie acolo.

In schimb, am reusit sa nu o luam in vizite, plimbari sau cumparaturi. Deci pernuta este in casa tot timpul.

O pernuta speciala, care este hranita, spalata si pusa la olita, regulat.  :)) Cateodata mi se pare exagerat, dar fiind singurica, minunea mea de 2 ani si 2 luni, isi gaseste de lucru.

Mai nou are si mami o pernuta, pe care mi-a ales-o mandruta. Asa ca la amiaza sau seara, la nani,  fiecare cu pernuta ei.

Asa ca, dear moms, haideti sa privim partea buna a lucrurilor. Decat sa avem copiii dependenti de gadget-uri, eu zic ca este mai ok asa.

Pana la urma si noi adultii avem niste ritualuri inainte de culcare, copii de ce nu ar avea.

Iar daca pernuta o ajuta pe pitica mea sa se simta confortabil, cu atat mai bine.

Pana la urma asta conteaza, ca cel mic sa fie sanatos si binedispus.

Copii vostri ce obiecte  preferate au?

Share: