Ieri am tot stat si m-am gandit ce sa pregatesc pentru astazi, pentru ca eu si fiica-mea purtam numele Sfintei Maria.
Am zis ca incerc un tort de mere daca iese e bine, daca nu, nu mai fac nimic si aia e.
Bun. Tortul a iesit asa cu imi doream, asa l-am lasat deoparte sa se raceasca.
Ma duc si dau o paine la cuptor si cand ma intorc, ce sa vezi, tati si Adelina au „gustat” cam jumate din tort. Am pus poze cu inainte si dupa devorare.😂
Ce sa mai zic, nu am mai zis nimic, dar nici nu am mai pregatit nimic.
Astazi am iesit la o pizza si am scapat de pregatit, de pus masa, de strans masa, spalat vase etc.
Nu stiu de ce avem obiceiul asta, ca in zilele speciale sa ne afundam in treburi multe, grele si migaloase.
Ce farmec mai are ziua respectiva daca esti mai stresata si mai ocupata decat in zilele obisnuite?!
La ziua de nastere a fetitei am muncit cateva zile pentru ca mi-am dorit sa aiba o petrecere frumoasa. Dupa ce am terminat totul de strans, mi-am dat seama ca a trecut un eveniment atat de special, iar eu nu am petrecut deloc timp cu pitica mea. Si abia atunci am realizat ca petrecerea nu a fost asa frumoasa cum am vazut-o eu pentru ca, de cate ori cea mica avea nevoie de mine tot o amanam, spunandu-i ca mai am un pic de treaba.
Voi cum procedati in astfel de situatii?
La multi ani,și noi cam la fel sărbătorim.
Ultima data, de ziua fetitei, am ieșit cu toții în oraș, la o terasă. I-am chemat și câțiva prieteni de la școală și a fost ok.
Aniversare placuta! Tortul arata tare bine!
Să fiți sănătoase, vesele și împlinite!
Ața se întâmplă în aproape toate familiile.
Mulți ani am procedat la fel, uneori însă, atunci când ne permiteam, mutam petrecerea în alte locații gen restaurant, terasă, iarbă verde.
Acum, iau lucrurile mai ușor, gătesc pe rând și împart responsabilitățile 🙂
Noi am facut multe aniversari acasa, dar am facut unele si in oras. E mult mai simplu asa, scapi de toata grija.