Am primit o provocare din parte celor de la Barza in care sa povestesc cum am aflat de prima sarcina, asa ca stati pe aproape ca urmeaza o poveste de-a rasul plansul.

Dupa cateva luni in care am fost incojurati non stop de copii, atunci cand am ramas noi singuri, eu si sotul meu ne-am dat seama ca lipseste ceva si ca ar fi timpul sa incercam sa facem un bebe, doar sa incercam. Nu ne-am gandit niciodata ca ne reuseste din prima. Asadar haideti sa va povestesc cum a inceput povestea celui de-al treilea membru din familia Gogu.

Imi amintesc cu drag de cum am aflat de prima sarcina, era ajunul Craciunului si dupa ce am terminat toate pregatirile mi-am dat seama ca nu i-am cumparat un cadou sotului meu.

Chiar daca pana atunci i-am pus in fiecare an cate ceva sub brad, niciodata nu a fost multumit, de data aceasta nu aveam nicio sansa sa ii ofer un cadou reusit, era tarziu si toate magazinele inchise. Asa ca nici nu mi-am mai batut capul si m-am intins pe canapea.

Stateam relaxata ascultand pe fundal colindatorii si deodata imi amintesc ca trebuia sa imi vina ciclul de vreo saptamana si ceva si el nu mai venise.

In prima faza am pus totul pe seama stresului, ca mai apoi sa ma duc direct spre testul de sarcina Barza ratacit printre cosmeticele mele.

Zis si facut. Am desfacut emotionata testul, nu era primul din viata mea, dar eram atat de sigura ca nu sunt insarcinata, asta asa, ca sa nu fiu dezamagita la final. Am introdus betisorul in urina si… ce sa vezi, doua liniute rosii au rasarit pe testul de sarcina, mai exact, rezultatul era pozitiv.

In gandul meu, nah ca acesta va fi cu siguranta un cadou special care ii va placea sotului, macar de data aceasta sper sa nu aiba nimic de obiectat.

Plasez cele doua linite intr-o cutie frumos impachetata cu o funda mare si asteptam cu sufletul la gura reactia de-a doua zi.

Stiindu-ma mai glumeata, sotul meu se astepta ca in cutie sa fie un maimutoi din ala care iti vine in fata atunci cand deschizi pachetul, dar a observat ca nu era nimic de genul, asa ca incepe sa cotrobaie dupa cadoul „imens”.

De nerabdare zgataie cutia cu fundul in sus si numai ce vede testul, se uita la el si observa rapid cele doua liniute, dar nu schiteaza nicio reactie.

– Felicitari! Peste noua luni vei fi tatic!

La care el incepe sa rada si imi zice:

– Chiar vrei sa te cred?! stiu ca mi-ai promis o pacaleala buna si sigur asta este un complot de-al tau. Puteai macar sa nu imi strici sarbatorile pentru ca stii cat de mult ne dorim un copil.

Apoi eu incerc disperata sa ii explic ca este testul meu si chiar sunt insarcinata. Sa stiti ca e tare greu sa convingi un om de un lucru, mai ales daca el este sigur ca este o minciuna gogonata. Mai fac un test de fata cu el si abia atunci realizeaza ca vine barza. Se calmeaza, isi pune ordine in ganduri si cand realizeaza ca in sfarsit vine un al treilea membru in familia noastra ma strange in brate de bucurie si imi multumeste pentru cel mai frumos cadou.

Asadar Barza m-a ajutat sa il multumesc pe sotul meu macar odata in viata si sa primeasca cel mai minunat cadou. Asta, desi m-a facut sa trec prin toate starile posibile, de la fericire maxima la o stare de nervozitate combinata cu dezamagire.

Astazi sunt 3 ani si noua luni decand am adus-o pe lume pe Adelina, o fetita bolfoasa, zambareata si ambitioasa care isi doreste un „surior”. Sa vedem daca tot Barza ii va indeplini visul.

Voi cum v-ati anuntat sotii/partenerii ca vor fi tatici?

Share: