Ema spune noapte buna – review

In fiecare luna iau cateva ceva de la Libris si mereu incerc sa iau carti diferite pentru Adelina sau pentru mine. Pana terminam caietele cu activitati am zis sa mai luam si niste carti cu povesti. Si pentru ca nu reusesc sa o culc pe Adelina mai devreme de ora zece am zis sa caut niste povesti mai scurte si mai usor de inteles, astfel incat sa nu fie nevoie de prea multe explicatii dupa citire si sa adormim cat mai repede.

Asa am ajuns sa aleg Ema spune noapte buna de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Nu este prima data cand alegem ceva de la acest autor, mai avem deja Mami e gata si dupa ce am citit-o si pe aceasta ne-am convins ca trebuie sa luam toate editiile. Ioana Chicet-Macoveiciuc este o cunoscuta bloggerita din Romania recunoscuta si sub numele de Printesa urbana. Scriitoarea a lansat prima ei carte in 2015 si a avut un succes deosebit vanzand 20.000 de exemplare in intalnirile cu parintii pe care le organizeaza.

Despre carte ar mai trebui sa va spun ca este cartonata in totalitate, atat copertile cat si interiorul. Are 14 pagini si are un format 200 × 180 × 8 mm, aceasta editie este de anul acesta.

Povestea este despre Ema, o fetita caruia ii place sa faca de toate, dar cand vine vorba de culcare gaseste tot felul de scuze. In carte regasim imagini cu fetita care nu reuseste sa adoarma si care isi tine si parintii treji. Acestia fac fel de fel de jocuri la propunerea micutei si dupa ce oboseste toata lumea in sfarsit se face liniste in camera. Dar nu inainte ca Ema sa le declare parintilor ei cat de mult ii iubeste si sa le ureze noapte buna.

Asa cum spuneam si mai sus este o carte usor de citit fiind recomandata copilasilor de peste doi ani. Insa nu ma asteptam sa ii placa atat de mult Adelinei ea avand deja cinci anisori.

Voi ce povesti le mai cititi celor mici?

9 comentarii la „Ema spune noapte buna – review

  1. E o carte superbă! Mama mi-a citit mereu când am fost mică și încă de atunci sunt genul de persoană căreia îi place mai mult să asculte decât să vorbească

  2. Ce drăguță pare. Maia își citește singură, iar Albert e la vârsta la care vrea povești inventate, cu personaje anume, stabilite pe loc (mac mac, ham ham, etc). Curând sper să trecem și noi la astfel de cărticele.

Lasă un răspuns la Mirela Marin Anulează răspunsul