Într-o zi pe înserat,
Fetița mea a aflat,
Ca cățeaua i-a fătat,
Un cățel și o cățea,
Amândoi negri ca ea.
Bucuroasă mai era,
Mâncărică nu avea,
Si Adelina zilnic ii ducea.
Când sa meargă a doua zi
Cățelușul ei muri.
Au rămas mama si fiica,
Cățelușa și mămica.
Dar povestea nu e gata,
Când sa meargă a treia zi,
Pe nimeni nu mai gasi.
Amândouă au plecat,
La vecinul supărat,
Că-i plecaseră cățeii,
Și au rămas singuri vițeii.
Adelina se gândi,
Ca să meargă pan-la ei,
Dar când eu i-am explicat,
Că vecinu-i supărat,
S-a gândit ca e mai bine,
Să-i privească de la mine.
Si rapid și-a cautat,
Un binoclu performant,
Ca să vadă pan-la câine ,
Să știe dacă e bine.
Si uite-așa ea stătea,
Toată ziua cauta,
Cu binoclu de copii,
Pe iubiții ei căței.
Jucării de exterior,
Are ea și un tractor.
Dar nu o interesa,
Doar pe Lesie o striga.
Dar ea încă nu stia,
Că un animal pufos,
Face totul cam pe dos.
Cadouri pentru copii,
Sunt doar ceva jucarii.
Jucării copii trei plus,
Cățelușii tot s-au dus,
Pan-la urma la Adelina,
Ca să-i bucure inima.
Si uite – așa s-a încheiat,
Aventura de vânat,
Cățelușii altuia,
Fără sa merg cu ea,
La vecinul supărat
Tare m-am mai bucurat.
Poezie creată cu ajutorul Adelinei pentru Blogalinitiative, inspirată dintr-o întâmplare reală.